Le intalnim adesea ca si personaje negative, todeauna sunt rele si cel mai adesea urate. Chiar si mama vitrega din povestea Albei ca Zapada, o femeie foarte frumoasa, devine urata in momentul in care se transforma in vrajitoare.
Personal prefer varianta de vrajitoare buna, peroana inzestrata cu puteri magice, gen Bibi Blocksberg, Sabrina sau personajele din Harry Potter.
Dar pentru ca viziunea cea mai raspandita este cea de persoana rea, cu o plarie tuguiata si nas coroiat, am ales o poveste in care vrajitoare este varianta Baba Cloanta, rea, batrana, urata si care traieste singura in mijlocul padurii.
Daca nu ati ghicit este personajul din povestea fratilor Grimm "Hansel si Gretel".
Ca sa nu mai lungim vorba sa vedem povestea (care intre noi fie vorba e bine sa o spunem copiilor mai marisori, fetita mea cea mica s-a speriat cand i-am citit-o pe la 4 anisori).
Hansel si Gretel
de fratii Grimm
A fost odata, ca niciodata, un taietor de lemne tare sarac. El locuia, impreuna cu sotia si cei doi copii, la marginea unui codru intunecos. Pe baietel in chema Hansel, iar pe fetita Gretel. Si erau atat de sarmani, ca nici de mancare nu aveau.
Ca sa nu moara de foame, mama copiilor, o femeie haina si rea, planui sa-i duca pe micuti in padure si sa-i lase acolo, sa-i sfasie salbaticiunile. Tatal nu dorea asta, dar femeia cea rea il convinse.
Istetul Hansel, auzind pe furis planurile mamei, o linisti pe surioara lui:
- Fii fara grija, surioara, ca stiu eu ce e de facut ca sa ne intoarcem acasa!
Ajunsi unde era padurea mai deasa, parintii facura un foc si , mintindu-i pe copii ca merg sa taie lemne, ii parasira acolo. Obositi de drum, micutii adormira si se trezira in miez de noapte. Gretel incepu sa planga, speriata:
- Cum o sa iesim de aici?
- Stai linistita, surioara, ca de cum rasare luna, vom gasi drumul inapoi spre casa.
De cum luna incepu sa lumineze, Hansel o lua pe Gretel de mana si porni pe drumul de intoarcere. Istetul baietel presarase pietricele albe din loc in loc, atunci cand fusera adusi de parinti in padure.
Mare fu mirarea mamei cea rea cand ii vazu la usa. Tatal, insa, se bucura in sinea lui.
Dupa o vreme, zgripturoaica de femeie ii ceru iar barbatului sa-i duca pe copii in padure, dar de data asta incuie usa si Hansel nu mai putu sa adune pietricele. Cand Gretel, ingrijorata, incepu sa planga, el o linisti, spunandu-i:
- Nu plange, surioara, ca vom scapa cu bine si din asta!
A doua zi, pe tot drumul, Hansel imprastie firimituri din bucata lui de paine. Cand se trezira, in miez de noapte, si aparu luna... nici urma de firmituri. Le ciugulisera pasarele padurii. Inima viteaza insa, Hansel o incuraja pe fetita:
- N-ai teama, surioara, ca vom gasi noi drumul pana la urma!
Dar, desi mersera toata noaptea nu descoperira drumul spre casa.
Dupa trei zile, lihniti de foame, se luara dupa o pasarica alba si se trezira, deodata, langa o casuta din adancul padurii. Tare uimiti ramasera copiii vazand din ce era facuta casuta: numai paine rumena, acoperita cu cozonaci si cu geamuri din zahar curat!
- Hai sa ne-nfruptam! striga baiatul si se pusera pe rontait.
In timp ce rontaiau ei de zor, din casa se auzi o voce subtirica:
"- Ront-ront si ronta-ronta
Cine-mi rontaie casuta?"
Iar copiii raspunsera:
"Vantul, e vantul doar, vijelios,
Starnit din vazduhul nabadaios."
Din casa iesi o batranica sprijinindu-se intr-un toiag si cand ii vazu asa mici si amarati, le zise:-Ei, copiii mei dragi, da' poftiti inauntru si va ospatati cum se cuvine!
Micutii au intrat si au mancat pe saturate clatite cu zahar, mere si nuci, si au baut lapte cald.
Batranica le pregati apoi asternuturi moi si albe, in care bietii copii nicicand nu dormisera.
Babuta amabila era, de fapt, o vrajitoare rea si haina, care atragea copii rataciti si le facea de petrecanie.
A doua zi il inchise pe Hansel dupa gratii, iar pe Gretel o puse la munca grea. Voia sa-l ingrase bine pe baietel, pentru a-l manca dupa ce mai punea un pic de carne pe el.
Si zi de zi ii zicea micutului sa-i arate un deget printre gratii, sa vada cat s-a mai ingrasat. Dar Hansel, istet cum il stim, ii arata mereu un oscior de pui. Trecura astfel patru saptamani...
Pierzandu-si rabdarea, zgripturoaica vru sa o faca pe Gretel sa intre in cuptor, ca s-o manance coapta. Dar fetita, facand pe natanga, ii spuse ca nu stie cum sa intre:
- Arata-mi dumneata cum se face!
Baba, cam prostanaca, iti baga capul lin cuptor sa-i arate, iar Gretel o impinse deodata inauntru si trase zavorul. Focul o cuprinse pe vrajitoare si asa scapara copiii de ea.
Fetita isi elibera imediat fratele si intrara amandoi in casa vrajitoarei. Descoperira acolo sipete pline cu margaritare si nestemate, cu care isi umplura buzunarele. Apoi pornira voiosi catre casa.
Pe drum, insa, intalnira un rau mare, pe care nu-l putura trece singuri. Rugara o ratusca alba sa-i ajute:
"-Ratusca rata-ratisoara, intoarna-ti privirea spre noi...
Suntem Hansel si Gretel, si te rugam sa ne duci inapoi...
Nu e nici pluta nici pod peste apa si n-avem cum traversa.
N-ai vrea sa ne treci apa adanca pe alba spinare a ta?"
In cele din urma, ajunsera cu bine acasa si il gasira pe tatal lor singur. Tare se mai bucura acesta de venirea lor. Mama cea rea murise intre timp.Si cand copiii isi golira buzunarele, saracia fugi pentru totdeauna din casa taietorului de lemne, iar Hansel si Gretel traira in bucurie si belsug alaturi de tatal care-i iubea...
Si pentru ca povestea s-a sfarsit cu bine, sa vedem cateva costume de vrajitoare mari sau mici, bune sau rele pe care le puteti gasi la Ada Creativ (http://www.adacreativ.com/ ).
